TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRĂSURÍCĂ s. v. cărucior.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trăsurícă s. f., g.-d. art. trăsurícii/trăsurélei; pl. trăsuríci/trăsuréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink