TRÉMĂ, treme, s. f. Semn diacritic format din două puncte care se așază orizontal deasupra unei vocale, în unele limbi, pentru a indica o anumită pronunțare a sunetului respectiv. – Din fr. tréma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÉMĂ s.f. 1. Semn format din două puncte orizontale, care se pune pe o vocală pentru a arăta că trebuie pronunțată separat de vocala precedentă sau pentru a-i modifica valoarea. 2. Poziție răsfirată a unui grup de dinți. [< fr. tréma, cf. gr. trema].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRÉMĂ1 s. f. 1. semn diacritic (¨) care se pune pe o vocală pentru a arăta că trebuie pronunțată separat de vocala precedentă sau pentru a-i modifica valoarea. 2. poziție răsfrântă a unui grup de dinți. 3. orificiu buco-a**l, la viermii trematozi, înconjurat de o ventuză. ◊ cloacă la monotreme. (< fr. tréma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-TRÉMĂ2 elem. tremat(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
trémă s. f., g.-d. art. trémei; pl. tréme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÉMĂ ~e f. Semn grafic reprezentat prin două puncte care, fiind puse orizontal deasupra unei vocale, indică pronunțarea separată de vocala precedentă sau o modificare în pronunțarea ei. /<fr. trema
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink