TRENULÉȚ, trenulețe, s. n. Diminutiv al lui tren; trenuț. – Tren + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRENULÉȚ s. trenuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trenuléț s. n., pl. trenuléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink