TRIBOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Emisiune slabă de lumină pe care o prezintă unele substanțe cristaline atunci când sunt sfărâmate sau sparte. – Din fr. triboluminescence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRIBOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a anumitor corpuri de a deveni luminescente când se sfărâmă. [< fr. triboluminescence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRIBOLUMINESCÉNȚĂ s. f. luminescență produsă prin frecare. (< fr. triboluminescence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
triboluminescénță s. f., g.-d. art. triboluminescénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink