TURICÉL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu fiori mici, albe sau gălbui (Turritis glabra). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
turicél s. m., pl. turicéi, art. turicéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TURICÉL ~i m. Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunzele bazale păroase, cu fructe în formă de păstaie. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink