TUTUNĂRÍT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. – Tutun + suf. -ărit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tutunărít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink