URECHEÁLĂ, urecheli, s. f. Faptul de a urechea; pedeapsă aplicată cuiva prin tragere de urechi; p. gener. bătaie (dată unui copil). – Urechea + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
urecheálă s. f., g.-d. art. urechélii; pl. urechéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink