VÂLCEÁ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. vallicella (= vallicula).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂLCEÁ s. (GEOGR.) vâlcică. (O ~ puțin adâncă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÂLCEÁ ~éle f. Vale mică, îngustă, cu fundul aproape plat. [Art. vâlceaua; G.-D. vâlcelei; Var. vâlcică] /<lat. vallicella
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vâlceá/vâlcícă s. f., art. vâlceáua/vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÂBNICUL DE VÂLCEA v. Râmnicu Vâlcea (2).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink