VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
văcúță s. {., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VĂCÚȚĂ s. 1. (ZOOL.) văcușoară. 2. v. turta-vacii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
văcúță s. f., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VĂCÚȚE s. pl. v. pita-vacii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink