VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care este disponibil și nereclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VACÁNT, -Ă adj. 1. Neocupat de nimeni; liber. 2. (Despre o succesiune) Care nu este reclamată de succesori, deși s-a deschis. [< fr. vacant, cf. lat. vacans].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VACÁNT, -Ă adj. 1. (despre un post, o funcție) neocupat; liber. 2. (despre o succesiune) care nu este reclamată de succesori (2). (< fr. vacant, lat. vacans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VACÁNT adj. disponibil, liber, neocupat. (Un post ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vacant ≠ ocupat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. sg. vacántă, pl. vacánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink