VECHITÚRĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechie (1); uzură. – Vechi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VECHITÚRĂ s. 1. zdreanță, (pop.) treanță. (O ~ de haină.) 2. rablă, rugină, ruginitură, (reg.) răbăgie, roajbă. (O ~ de pușcă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VECHITÚRĂ s. v. vechime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VECHITÚRĂ ~i f. Obiect vechi, mai ales de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. Piață de ~i. /vechi + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink