VECÉRNIE, vecernii, s. f. 1. Slujbă religioasă care se face spre seară, în ajunul sau în ziua unei sărbători bisericești. 2. Timp al zilei pe la apusul soarelui; chindie. – Din sl. večerĩnja.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vecérnie (-ni-e) s. f., art. vecérnia (-ni-a), g.-d. art. vecérniei; pl. vecérnii, art. vecérniile (-ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VECÉRNIE s. v. chindie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vecernie ≠ utrenie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vecérnie (-ii), s. f. – Ajun, ore liturgice care se fac spre seară. – Var. vecerne. Sl. večerĭnja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 452).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vecérnie s. f. (sil. -ni-e), art. vecérnia (sil. -ni-a), g.-d. art. vecérniei; pl. vecérnii, art. vecérniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VECÉRNIE ~i f. 1) bis. Slujbă religioasă oficiată seara. 2) rar Timpul dinainte de asfințitul soarelui. [G.-D. vecerniei. Sil. -ni-e] /<sl. vețerinjia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink