VELATÚRĂ, velaturi, s. f. Totalitatea velelor unei nave cu pânze. – Din it. velatura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VELATÚRĂ s.f. (Mar.) Totalitatea pânzelor unei corăbii. [< it. velatura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VELATÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. (pict.) glasiu translucid, dar și puțin voalat. (< it. velatura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
velatúră s. f., g.-d. art. velatúrii; pl. velatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VELATÚRĂ ~i f. Totalitate a velelor de pe o corabie. /<it. velature
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink