VERONÍCĂ1 s.f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, întrebuințată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (pop.) iarba -șarpelui. [< fr. véronique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERONÍCĂ2 s.f. (Bis.) Imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ♦ Batistă pe care este imprimat chipul lui Cristos. [< it. veronica, cf. Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a șters fața lui Cristos în timpul calvarului].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERONÍCĂ3 s.f. (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. [< fr. véronique, cf. sp. verónica, denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERONÍCĂ1 s. f. plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, folosită în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; iarba-șarpelui. (< fr. véronique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VERONÍCĂ2 s. f. (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ◊ năframă albă pe care este imprimat chipul lui Cristos. (< it. veronica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VERONÍCĂ3 s. f. figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. (< fr. véronique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VERONÍCĂ s. v. sporiș, verbină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
veronícă s. f., pl. veroníci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VERONÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu frunze opuse și cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiscor-butice și diuretice. /<lat. veronica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink