VERÍC, verici, s. m. (Pop. și fam.; ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr. – Văr + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERÍC s. v. văr, verișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
veríc s. m., pl. veríci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink