VERÍF s. n. (În loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. – Din bg. verev.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERÍF s.n. În verif = pieziș, în diagonală față de firele unei țesături. [< engl. verify].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
veríf s. n. – Curmeziș, oblicitate. – Var. veref. Bg. na verevŭ (Scriban).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
veríf s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink