VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj. Vezicant. – Din fr. vésicatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VEZICATÓR s.n. Medicament extern care provoacă vezicule pe piele. [< fr. vésicatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VEZICATÓR, -OÁRE adj. (despre substanțe, medicamente) care determină apariția de vezicule (2) pe piele, provocând o congestie locală; vezicant. (< fr. vésicatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VEZICATÓR adj. vezicant. (Substanță ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vezicatór adj. m., pl. vezicatóri; f. sg. și pl. vezicatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vezicatór s. n., pl. vezicatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VEZICATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) v. VEZICANT. /<fr. vésicatoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VEZICATÓR2 ~i m. Medicament care provoacă apariția unor vezicule pe piele. /<fr. vésicatoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink