VIEREÁSĂ, vierese, s. f. Soția vierului1; îngrijitoare, paznică de vie. [Pr.: vi-e-] – Vier1 + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
viereásă s. f. (sil. vi-e-), g.-d. art. vierései; pl. vierése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink