VISCOLITÚRĂ, viscolituri, s. f. (Pop.) Viscolire. ♦ (Concr.) Zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol. – Viscoli + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
viscolitúră s. f., g.-d. art. viscolitúrii; pl. viscolitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink