Dex vale

VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare; regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare). ◊ (În limbajul biblic) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = pământul (considerat ca loc al suferințelor și al durerii). ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. la vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.

vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi

VÁLE s. 1. (GEOGR.) (prin nord-estul Olt.) sască, (înv.) zăpodie. (O ~ largă între munți.) 2. v. bazin. 3. (GEOL., GEOGR.) vale glaciară = trog.

VÁLE s. v. albie, curs, matcă, vad.

Vale ≠ deal

vále (vắi), s. f. – 1. Depresiune. – 2. Luncă, bazin. – 3. Rîu, curent. – 4. Partea de jos. – Mr. vale, megl. vali, istr. vǫle. Lat. vallis (Pușcariu 1854; REW 9134), cf. it., sp., port. valle, fr. val, cat. vall. – Der. devale, adv. (în jos, în partea joasă a unei văi sau a unei regiuni muntoase), cf. fr. dévaler, cat. devall; văios, adj. (plin de văi și rîpe); văiugă, s. f. (Mold. vale); vălcea (var. vîlcea, vîlcel), s. f. (vale mică; pîrîu), cu suf. dim. -cea (Pușcariu 1853; Iordan, Dift., 59 și Candrea, din lat. vallĭcĕlla); vălean, s. m. (locuitor al unei regiuni joase). – Din rom. provin bg. válog (Capidan, Raporturile, 234), sb. vala.

vále s. f., art. válea, g.-d. art. văii; pl. văi

CALEA-VÁLEA interj. v. fie.

PIPER-DE-VÁLE s. v. dintele-d******i.

cálea-válea loc. adv.

de vále (din vale, al văii, referitor la vale) prep. + s. f.

AETERNUM VALE v. SUPREMUM VALE.

COSTEȘTII DIN VALE, com. în jud. Dîmbovița; 3.756 loc. (1991).

SEGARCEA-VALE, com. în jud. Teleorman, situată în V C. Boian, pe stg. Oltului și pe cursul inf. al râului Sâi; 3.587 loc. (2005). Stație de c. f. Primăria (1900) în satul S.-V.

STÂNA DE VALE, stațiune climaterică și de odihnă, situată în raza com. Budureasa, jud. Bihor, într-o depresiune înconjurată de culmile m-ților Vlădeasa și Pădurea Craiului, la 1.102 m alt. Climat tonic și izvor cu apă minerală feruginoasă. Stațiunea este recomandată pentru tratarea nevrozelor astenice, a unor afecțiuni endocrine și respiratorii, a stărilor de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual, a anemiilor, rahitismului și tulburărilor de creștere la copii. Teleferic. Păstrăvărie.

SUPREMUM VALE (lat.) ultimul rămas-bun – Ovidiu, „Metamorphoseon libri,” X, 62. Act de despărțire dureroasă și definitivă de o ființă apropiată. Variantă: „Aeternum vale”.