VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vinderii, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfă. 3. Trădare. – Vinde + suf. -are.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzắrii; pl. vânzắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂNZÁRE s. 1. desfacere, plasare, vindere, (înv.) debit. (~ unei mărfi.) 2. dever, (pop. și fam.) alișveriș. (N-a prea avut ~ astăzi.) 3. v. trădare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vânzare ≠ cumpărare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzării; pl. vânzări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink