VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [< germ. Winkel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÍNCLU s. n. 1. echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. bară metalică profilată în formă de L, cu aripi (ne)egale; cornieră. (< germ. Winkel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vínclu s. n., art. vínclul; pl. víncluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÍNCLU ~ri n. tehn. 1) Echer cu care se construiește sau se măsoară un unghi. 2) Bară de metal care formează în secțiune un unghi. [Sil. vin-clu] /<germ. Winkel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink