VĂCÁR, văcari, s. m. 1.Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
văcár s. m., pl. văcári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VĂCÁR s. (Transilv. și Ban.) ciurdar, (Mold.) haidău. (E ~ul satului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
văcár s. m., pl. văcári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VĂCÁR ~i m. 1) Lucrător care paște și îngrijește vacile. ◊ A se supăra ca ~ul pe sat a se supăra fără nici un motiv. /vacă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VĂCÁRUL s. art. v. alcor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink