VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar.) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VĂZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care vede; cu facultatea de a vedea. Ochi ~. 2) și substantival (despre persoane) Care a fost martor ocular al unor fapte sau evenimente. /a (se) vedea + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink