ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă, cu flori albe dispuse în mici umbele și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Slav (v. sl. zrŭno „boabă, grăunte”).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
z'ârnă s. f., g.-d. art. z'ârnei; pl. zâ'rne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZÂRNĂ s. (BOT.; Solanum nigrum) lăsnicior, (reg.) umbra-nopții, (înv.) solan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZÂRNĂ s. v. lăsnicior.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZẤRNĂ, zấrne, s. f. 3. Planta solanum dulcamara.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zârnă s. f., g.-d. art. zârnei; pl. zârne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZẤRNĂ, zấrne, s.f. 2. Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe mici și negre.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZÂRNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee având frunze dințate, flori mici albe și fructe rotunde, de culoare neagră. 2) Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe mici și negre. /<sl. zruno
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
zîrnă (-ne), s. f. – 1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink