ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfărâmătură, strivitură[1]; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfărâmătură, strivitură[1]; rană. – Din zdrobi + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zdrobitúră (rar) s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZDROBITÚRĂ s. v. sfărâmătură, strivitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zdrobitúră s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink