Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: zimțui (verb tranzitiv) , zimțuire (substantiv feminin)   
ZIMȚUÍRE, zimțuiri, s. f. Acțiunea de a zimțui; zimțare. – V. zimțui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
zimțuíre s. f., g.-d. art. zimțuírii; pl. zimțuíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zimțuíre s. f., g.-d. art. zimțuírii; pl. zimțuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți la o piesă, la o pânză de ferăstrău, la o seceră etc.; a zimța, a cresta, a randalina, a stria, a moleta. – Zimț + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ZIMȚUÍ ~iésc tranz. (instrumente, piese etc.) A prevedea cu zimți; a cresta. /zimț + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți; p. ext. a cresta. – Din zimț.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZIMȚUÍ, zimțuiésc, vb. IV. ~ ♦ Refl. (Fig.) A se încreți. Un vântișor fâlfâi în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
zimțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiésc, imperf. 3 sg. zimțuiá; conj. prez. 3 să zimțuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZIMȚUÍ vb. a cresta, a dința, a zimța. (A ~ muchia unei piese metalice.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zimțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiésc, imperf. 3 sg. zimțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zimțuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române