ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic de culoare gălbuie, cu mișcări foarte iuți (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlúgă s. f.]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZVÂRLÚGĂ s. (IHT.; Cobitis taenia) (reg.) câră, cuțitoaie, fâsă, fâță, măriuță, mușcătoare, nisipariță, vârlugă, (Transilv.) vârligoanță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZVÂRLÚGĂ ~gi f. 1) Pește dulcicol de talie mică, foarte iute în mișcare, având corp alungit, de culoare galbenă, și șase mustăți. 2) fig. Persoană sprintenă și neastâmpărată. [G.-D. zvârlugii] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink