ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zăvelcúță s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink