ÚMLAUT s. n. 1. Fenomen fonetic constând în modificarea timbrului unei vocale accentuate sub influența vocalei următoare. 2. Tremă care se pune deasupra vocalelor care au suferit un umlaut (1). – Din germ. Umlaut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÚMLAUT n. 1) (în limbile germanice) Modificare a timbrului vocalelor „a”, „o”, „u” sub influența vocalei „i” din silaba următoare (prin asimilare regresivă). 2) Semn grafic (două puncte orizontale) pus deasupra vocalelor care au suferit acest fenomen. /<germ. Umlaut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÚMLAUT s.n. Palatalizarea vocalelor a, o, u în limba germană. ♦ (Poligr.) Semn tipografic compus din două puncte orizontale, care se așază deasupra acestor vocale. V. tremă. [Pron. -laut. / < germ. Umlaut].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÚMLAUT s. n. fenomen fonetic constând în palatalizarea vocalelor a, o, u în limba germană. ◊ tremă (1) care se pune deasupra acestor vocale. (< germ. Umlaut)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
úmlaut s. n. (sil. -laut)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink