Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a