ÎNFĂȘURĂTÓR, -OÁRE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. ♦ (Substantivat, n.) Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. ♦ (Substantivat, f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. – Înfășura + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
înfășurătór adj. m., pl. înfășurătóri; f. sg. și pl. înfășurătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
înfășurătór (tehn.) s. n., pl. înfășurătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFĂȘURĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfășoară; care servește la înfășurat. Material ~. /a înfășura + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFĂȘURĂTÓR2 ~oáre n. Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. /a înfășura + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
înfășurătoáre (mat.) s. f., g.-d. art. înfășurătoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink