ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR, -OÁRE, înspăimântători, -oare, adj. Care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător. ♦ (Adverbial, urmat de prep. „de”) Extrem de... – Înspăimânta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3. v. atroce. 4. v. cumplit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înspăimântătór adj. m., pl. înspăimântătóri; f. sg. și pl. înspăimântătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR1 adv. 1) Foarte tare. Plângea ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția de) Extraordinar; extrem. E ~ de întuneric. /în + a spăimânta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înspăimântă; care provoacă spaimă, groază; înfricoșător; înfiorător; sinistru. Priveliște ~oare. Strigăt ~. /a (se) înspăimăta + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink