ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (Reg.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Et. nec. Cf. ciușcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÚȘCĂ s. v. ardei iute.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țúșcă (oaie, basma, ardei iute) s. f., g.-d. art. țúștii; pl. țúști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÚȘCĂ1 ~ti f. 1) Varietate a rasei de oi țurcane. 2) Oaie aparținând acestei varietăți. 3) Basma răsucită și înnodată la un capăt, folosită la un joc distractiv. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÚȘCĂ2 ~ti f. reg. Ardei mic, iute. ◊ A se face ~ a ajunge în stare de maximă ebrietate. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink