ȚOPĂITÚRĂ, țopăituri, s. f. Țopăială. [Pr.: -pă-i-] – Țopăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țopăitúră s. f. (sil. -pă-i-), g.-d. art. țopăitúrii; pl. țopăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink