ȚÍPĂT, țipete, s. n. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [Var.: țípet s. n.] – Țipa1 + suf. -ăt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÍPĂT s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. v. chiot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Țipăt ≠ șoaptă, tăcere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
țípăt s. n., pl. țípete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÍPĂT ~ete n. Strigăt puternic (scos de om sau de unele animale); răcnet; răget. ~ ascuțit. /a țipa + suf. ~ăt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink