Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă și găunoasă și cu flori albastre (Veronica beccabunga).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOBÓRNIC s. (BOT.; Veronica beccabunga) șopârliță, (reg.) pribolnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bobórnic s. m., pl. bobórnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bobórnic și bobóvnic m. (vsl. bobovnikŭ, d. bobovŭ, de bob, bobŭ, bob; sîrb. bobovnik, rus. bobóvnik). O plantă scrofulariacee cu florĭ albastre și fruct capsular care crește pin locurĭ băltoase (veronica [nu véro-] beccabunga).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOBÓRNIC s. n. Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, înaltă de 10-60 cm, cu frunze opuse, flori albastre dispuse în racem și fructul o capsulă (Veronica beccabunga).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)