Dex colo

CÓLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (până) colo = dintr-un loc într-altul, de la un capăt la altul, încoace și încolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo și colo = din loc în loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = într-o parte..., într-alta. Cât colo = la oarecare depărtare. Când colo = (exprimând o surprindere) de fapt, în realitate. A se cunoaște (sau a se vedea etc.) cât de colo = a se cunoaște (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uită colo! = (exprimând mirarea) i-auzi! de unde și până unde? [Acc. și: (pop.) coló] – Din acolo.

CÓLO adv. În locul acela; acolo. ◊ Din ~ din partea aceea; dintr-acolo. Pe ~ prin partea aceea; pe acolo. Ici (și) ~ din loc în loc; pe alocuri. De ~ până ~ dintr-un loc în altul; încoace și încolo. Cât ~ la o depărtare considerabilă. Când ~ în realitate; în loc de aceasta. /Din acólo

COLO- elem. col⁴(o)- ()

CÓLO adv. v. acolo.

Colo ≠ dincoace

cólo adv.

cólo (sud) și coló (nord) adv. (d. acolo, ca it. colá față de pg. acolá, sp. acullá, acolo). Acolo, nu aicĭ. De colo pînă colo, din acel loc pînă´n acel loc. De colo colo, arată mișcarea repetată: ce tot umblațĭ de colo colo, măĭ băĭețĭ? Cînd colo, arată surprinderea: Credeam că-ĭ aur. Cînd colo, era argint! Credeam că s´a supărat. Cînd colo, mĭ-a și mulțămit [!], cît colo, arată aruncarea cu supărare: Mĭ-a dat un franc pe curcán, dar eŭ i l-am aruncat cît colo! A îndrăznit să vie să-mĭ ceară, dar eŭ l-am răpezit [!] cît colo! În colo, într´acolo, în acea direcțiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! maĭ înseamnă și „dă-mĭ pace, lasă-mă în pace”). În altă privință, alt-fel: om leneș, dar în colo bun. Vasile a îmbătrînit, dar în colo tot vesel cum îl știĭ, A da în colo, a arunca, a da d******ĭ: ĭa dă-l în colo pe individu cela! Maĭ în colo, maĭ pe urmă, maĭ tîrziŭ: maĭ în colo s´a făcut hoț. Din colo, dintr´acolo, din acea direcțiune: mă întorceam din colo. În coace și´n colo, V. coace și colea.

COLA¹ s. f. invar. Arbore tropical cu fructe albe sau roșii de forma unei nuci, care conțin alcaloizi stimulanți (Cola nitida). – Din fr. cola, kola.

CÓLA² s. f. 1. Băutura răcoritoare cu extract de cola¹. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola² (1). – Din engl. [coca] cola.

CÓLA², cóle, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu extract de cola¹. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola² (1). – Din engl. [coca]cola.

CÓLA m. 1) Arbore tropical cu fructe în formă de nucă care conțin cofeină și substanțe tanante. 2) Fructul acestui arbore. 3) Băutură răcoritoare preparată din fructul acestui arbore. /<fr. cola, kola

CÓLA s.m.invar. Arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. // s.n. Băutură preparată din fructul acestui arbore. [Scris și kola. / < fr. cola, kola < cuv. sudanez].

CÓLA¹ s. m. inv. arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. (< fr. cola, kola)

CÓLA² s. f. băutură răcoritoare din fructul arborelui cola¹. (< engl. /coca-/cola)

cóla s. m. invar.

ici-cólo (ici, cólo) loc. adv.

COLA DI RIENZO [riențo], (Nicola di Lorenzo [lorénțo] Gabrini) (1313-1354), om politic italian. Tribun (1347-1354) al Republicii din Roma, instaurată în urma răscoalei populare din 1347. A urmărit unificarea statelor italiene sub conducerea Republicii Romane.