Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CRÉȘTET, creștete, s. n. 1. Vârful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la creștet) până în tălpi sau din tălpi până în creștet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme, pisc, înălțime. – Crește + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÉȘTET s. 1. (ANAT.) sinciput, vertex, (pop. și fam.) scăfârlie, (Ban. și vestul Olt.) teme. 2. v. căpătâi. 3. v. vârf. 4. v. creastă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
créștet s. n., pl. créștete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
créștet n., pl. e (d. creastă supt [!] infl. luĭ a crește). Vîrfu capuluĭ omuluĭ. Vîrf, culme: creștetu munților. Din creștet pînă´n tălpĭ, din cap pînă´n călcîĭe, peste tot corpu, în tot corpu: a simți un fior din creștet pînă´n tălpĭ, ignorant din creștet pînă´n tălpĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRÉȘTET ~e n. 1) Vârful capului. ◊ Din ~ până-n tălpi din cap până-n picioare. 2) Partea cea mai înaltă a unui munte sau deal; creastă; culme; pisc; vârf; coamă; spinare. /a crește + suf. ~et
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)