Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
CRÉȘTET, creÈ™tete, s. n. 1. Vârful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la creÈ™tet) până în tălpi sau din tălpi până în creÈ™tet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme, pisc, înălÈ›ime. – CreÈ™te + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÉȘTET s. 1. (ANAT.) sinciput, vertex, (pop. și fam.) scăfârlie, (Ban. și vestul Olt.) teme. 2. v. căpătâi. 3. v. vârf. 4. v. creastă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
créștet s. n., pl. créștete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
créștet n., pl. e (d. creastă supt [!] infl. luÄ a creÈ™te). Vîrfu capuluÄ omuluÄ. Vîrf, culme: creÈ™tetu munÈ›ilor. Din creÈ™tet pînă´n tălpÄ, din cap pînă´n călcîÄe, peste tot corpu, în tot corpu: a simÈ›i un fior din creÈ™tet pînă´n tălpÄ, ignorant din creÈ™tet pînă´n tălpÄ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRÉȘTET ~e n. 1) Vârful capului. ◊ Din ~ până-n tălpi din cap până-n picioare. 2) Partea cea mai înaltă a unui munte sau deal; creastă; culme; pisc; vârf; coamă; spinare. /a creÈ™te + suf. ~et
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink