CRÍȚĂ s. f. (Reg.) Oțel. ♦ ** (Adverbial; în sintagma) Beat criță = din cale afară de beat, foarte beat. – Din ucr. kryc'a.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÍȚĂ f. reg. înv. Metal foarte dur; oțel. ◊ A avea inimă de ~ a fi neînduplecat. Beat ~ amețit complet de băutură. /<ucr. krycá
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRÍȚĂ s. v. oțel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
críță, s. f. – Oțel. Rut. kricja (Cihac, II, 84; DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
críță s. f., g.-d. art. críței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
críță f., pl. e (rus. krica, oțel). Est. Oțel. Adv. Fam. Beat criță, beat mort, beat turtă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink