Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
FERÍCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. (Poetic) Fericit. ◊ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau ești etc.)! 2. S. f. (Înv.) Fericire. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERÍCE adj. invar. poet. v. FERICIT. ◊ ~ de mine! Ce fericit sunt! /<lat. felix, ~cis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERÍCE s. v. aglică, fericire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FERÍCE adj. invar. v. fericit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FERÍCE interj. v. noroc!
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ferice ≠ neferice
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
feríce adj.1. Mulțumit sufletește, plin de bucurie. – 2. (S. f.) Fericire, mulțumire sufletească. Lat. Fēlῑcem (Pușcariu 599; Candrea-Dens., 579; REW 3236; DAR). Formele it. felice, sp. feliz sînt neol. Este cuvînt ușor înv., care înlocuiește încetul cu încetul der. fericit.Der. ferica, vb. (a face fericit), pe care Candrea-Dens., 580 îl derivă de la un lat. *fēlῑcāre; fericăciune, s. f. (înv., fericire); fericat, adj. (înv., fericit); ferici, vb. (a face fericit; înv., a felicita); fericie, s. f. (înv., fericire); fericire, s. f. (mulțumire sufletească, intensă și deplină); fericit, adj. (care se află într-o stare de mulțumire sulfetească intensă și deplină; primul grad de sfințenie acordat cuiva); fericitor, adj. (care umple de fericire); nefericit, adj. (care nu este fericit); nefericire, s. f. (nenorocire, nemulțumire). Der. lui a ferici plecîndu-se de la ferice pare normală; astfel încît nu se înțelege încercarea lui Pușcariu, Dacor., III, 679, de a pleca de la un lat. *fēlῑcĭcāre puțin probabil, cf. REW 3234b.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
feríce s. f., art. ferícea
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
feríce adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÉRIC ~că (~ci, ~ce) (despre substanțe și despre compuși chimici) Care conține fier trivalent. /<fr. ferrique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÉRIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care conține fier trivalent în compoziția sa. [< fr. ferrique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÉRIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține fier trivalent. (< fr. ferrique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fericá vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
féric adj. m., pl. férici; f. sg. férică, pl. férice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)