Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FITÍL s. feștilă, (Transilv. și Maram.) meci, (Bucov. și Transilv.) șterț. (~ de lampă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fitíl (fitíluri), s. n.1. Fir de bumbac, sfoară etc. care se introduce în mijlocul lumînărilor pentru a fi aprinse. – 2. Detonator. – 3. Intrigă, mașinație, uneltire. – Mr. fitil’. Tc. fitil (Șeineanu, II, 173; Meyer 100; Lokotsch 600; Ronzevalle 123), cf. ngr. φυτίλι, alb., bg. fitil, sb. fitilj. Sensul de „intrigă” există și în tc. și în ngr., cf. Graur, BL, IV, 79.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fitíl s. n., pl. fitíluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FITÍL ~uri n. 1) Produs textil din fire moi, care absoarbe cu ușurință lichidele și este folosit la obiectele de iluminat. 2) Șnur impregnat cu o substanță inflamabilă, folosit pentru aprinderea încărcăturilor explozive. /<turc. fitil
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)