FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur m***t într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FITÍL s. feștilă, (Transilv. și Maram.) meci, (Bucov. și Transilv.) șterț. (~ de lampă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fitíl (fitíluri), s. n. – 1. Fir de bumbac, sfoară etc. care se introduce în mijlocul lumînărilor pentru a fi aprinse. – 2. Detonator. – 3. Intrigă, mașinație, uneltire. – Mr. fitil’. Tc. fitil (Șeineanu, II, 173; Meyer 100; Lokotsch 600; Ronzevalle 123), cf. ngr. φυτίλι, alb., bg. fitil, sb. fitilj. Sensul de „intrigă” există și în tc. și în ngr., cf. Graur, BL, IV, 79.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fitíl s. n., pl. fitíluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FITÍL ~uri n. 1) Produs textil din fire moi, care absoarbe cu ușurință lichidele și este folosit la obiectele de iluminat. 2) Șnur impregnat cu o substanță inflamabilă, folosit pentru aprinderea încărcăturilor explozive. /<turc. fitil
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink