Dex gasca

GÁȘCĂ, găști, s. f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec.

GÂSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska.

GÁȘCĂ găști f. fam. depr. Grup restrâns de oameni care, unindu-se, recurg la acțiuni reprobabile; șleahtă; bandă; clică; clan; coterie. [G.-D. găștii] /Orig. nec.

GÂSCĂ gâște f. 1) Pasăre sălbatică sau domestică, înotătoare, de talie mare, având gât și cioc lung, picioare palmate și penaj, de obicei, suriu pe spate și alb pe piept. ◊ Asta-i altă ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gâște a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu știe să-l prețuiască la justa lui valoare. Talpa-gâștei a) totalitate a ridurilor care se formează la coada ochiului (la oamenii în vârstă); b) plantă erbacee cu tulpina e****ă, în patru muchii, cu frunze mari, păroase, de forma unei labe de gâscă, și cu flori de culoare roșie-închisă, folosită în scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasăre. ~ friptă. 3) fig. fam. Femeie naivă și bleagă. [G.-D. gâștii] /<bulg. găska

GÁȘCĂ s. v. bandă.

GÁȘCĂ s. v. baracă.

GÂSCĂ s. v. boț, broască, bulz, cocoloș, mutelcă, piuliță, șurubelniță.

IARBA-GÂȘTELOR s. v. coada-racului.

LABA-GÂȘTII s. v. antonică, granat, spilcuță.

PUI-DE-GÂSCĂ s. v. păpădie.

TALPA-GÂȘTEI s. v. spanac-porcesc.

gáșcă (-te), s. f. – 1. Colibă. – 2. Grup restrîns, ceată. Origine necunoscută. Cihac, II, 117, pleacă de la rus. gaika „piuliță”, ceea ce este lipsit de sens.

gîscă (gîște), s. f. – 1. Pasăre domestică de talie mare, cu gîtul lung. – 2. Om, persoană greoaie sau proastă. – 3. Boabă de porumb pleznită. – 4. Mămăligă cu brînză. – 5. Temelie a casei. – 6. Piuliță. – 7. Joc la priveghi. – var. gînscă. Mr. gîscă, megl. gǫscă. Bg. găska (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 117; DAR); cf. sb. guska, pol. gęs, rus. gusĭ, din sl. gąsĭ. Var. pare a proveni direct din sl. gąsŭ, cf. gînsac. – Der. gîscar, s. m. (păzitor de gîște); gîscăriță, s. f. (plantă, Arabis hirsuta); gîscan s. m. (bărbătușul gîștei); gîscărie, s. f. (cîrd de gîște). Este dublet al lui huscă, s. f. (bucată de sare rafinată), din rut. chuska, numită astfel datorită culorii sale albe.

gáșcă s. f., g.-d. art. găștii; pl. găști

gâscă s. f., g.-d. art. gâștei; pl. gâște

lába-gâștei (rid, scris neîngrijit, plantă) s. f.

tálpa-gâștei (zbârcituri, scris neîngrijit, plantă) s. f.