Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GÁȘCĂ, găști, s. f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus).Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser).Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÁȘCĂ găști f. fam. depr. Grup restrâns de oameni care, unindu-se, recurg la acțiuni reprobabile; șleahtă; bandă; clică; clan; coterie. [G.-D. găștii] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÂSCĂ gâște f. 1) Pasăre sălbatică sau domestică, înotătoare, de talie mare, având gât și cioc lung, picioare palmate și penaj, de obicei, suriu pe spate și alb pe piept. ◊ Asta-i altă ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gâște a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu știe să-l prețuiască la justa lui valoare. Talpa-gâștei a) totalitate a ridurilor care se formează la coada ochiului (la oamenii în vârstă); b) plantă erbacee cu tulpina e****ă, în patru muchii, cu frunze mari, păroase, de forma unei labe de gâscă, și cu flori de culoare roșie-închisă, folosită în scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasăre. ~ friptă. 3) fig. fam. Femeie naivă și bleagă. [G.-D. gâștii] /<bulg. găska
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÁȘCĂ s. v. bandă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GÁȘCĂ s. v. baracă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GÂSCĂ s. v. boț, broască, bulz, cocoloș, mutelcă, piuliță, șurubelniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-GÂȘTELOR s. v. coada-racului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LABA-GÂȘTII s. v. antonică, granat, spilcuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUI-DE-GÂSCĂ s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TALPA-GÂȘTEI s. v. spanac-porcesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gáșcă (-te), s. f.1. Colibă. – 2. Grup restrîns, ceată. Origine necunoscută. Cihac, II, 117, pleacă de la rus. gaika „piuliță”, ceea ce este lipsit de sens.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gîscă (gîște), s. f.1. Pasăre domestică de talie mare, cu gîtul lung. – 2. Om, persoană greoaie sau proastă. – 3. Boabă de porumb pleznită. – 4. Mămăligă cu brînză. – 5. Temelie a casei. – 6. Piuliță. – 7. Joc la priveghi. – var. gînscă. Mr. gîscă, megl. gǫscă. Bg. găska (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 117; DAR); cf. sb. guska, pol. gęs, rus. gusĭ, din sl. gąsĭ. Var. pare a proveni direct din sl. gąsŭ, cf. gînsac.Der. gîscar, s. m. (păzitor de gîște); gîscăriță, s. f. (plantă, Arabis hirsuta); gîscan s. m. (bărbătușul gîștei); gîscărie, s. f. (cîrd de gîște). Este dublet al lui huscă, s. f. (bucată de sare rafinată), din rut. chuska, numită astfel datorită culorii sale albe.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gáșcă s. f., g.-d. art. găștii; pl. găști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gâscă s. f., g.-d. art. gâștei; pl. gâște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lába-gâștei (rid, scris neîngrijit, plantă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tálpa-gâștei (zbârcituri, scris neîngrijit, plantă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române