Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MENHÍR, menhire, s. n. Monument megalitic (funerar sau de cult, întâlnit mai ales în provincia Bretagne și în sudul Angliei) de la sfârșitul epocii neolitice, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită, așezat vertical, izolat sau în grup. – Din fr. menhir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENHÍR s.n. Monument (funerar) megalitic, format dintr-un bloc de piatră neprelucrată înălțat vertical. [< fr. menhir, cf. celt. men – piatră, hir – lung].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENHÍR s. n. monument (funerar) megalitic, din blocuri de piatră neprelucrată dispuse vertical, în aliniamente, sau izolate. (< fr. menhir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
menhír s. n., pl. menhíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENHÍR ~e n. Monument megalitic funerar sau de cult, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită. /<fr. menhir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)