Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
MIRUITÓR, miruitori, s. m. (Rar) Preot care miruiește1. [Pr.: -ru-i-] – Mirui1 + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a