Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIETENÍE s. 1. amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fârtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O ~ durabilă.) 2. v. bunăvoință. 3. amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Prietenie ≠ dușmănie, inimiciție, ostilitate, vrajbă, vrăjmășie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prieteníe s. f. (sil. pri-e-), art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIETENÍE ~i f. 1) Sentiment, de obicei durabil, propriu relațiilor dintre prieteni; amiciție. 2) Legătură de colaborare bazată pe comunitatea de interese și de aspirații. ~a dintre țările lumii. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)