Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prigoni (verb tranzitiv) , prigonire (substantiv feminin)   
PRIGONÍRE, prigoniri, s. f. Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire. – V. prigoni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIGONÍRE s. 1. v. oprimare. 2. v. persecutare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIGONÍRE s. v. acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disen-siune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, judecată, litigiu, neînțe-legere, proces, vrajbă, zâzanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prigoníre s. f., g.-d. art. prigonírii; pl. prigoníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIGONÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A urmări insistent, pricinuind neplăceri; a persecuta. 2) (persoane) A pune pe fugă; a alunga. 3) fig. (despre idei, gânduri, sentimente, amintiri) A urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a persecuta; a roade; a măcina. /<sl. prigoniti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIGONÍ vb. 1. v. oprima. 2. v. persecuta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIGONÍ vb. v. alunga, certa, depărta, fugări, goni, hăitui, izgoni, îndepărta, învrăjbi, judeca, supăra, urmări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prigoní (prigonésc, prigonít), vb. – A persecuta, a oprima, a chinui. Sl. prigoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Conev 102). – Der. prigoană, s. f. (persecuție), cf. sl. prigonŭ; prigonitor, adj. (asupritor); prigon, s. n. (perechea de vite din mijloc la atelajele de trei perechi de boi), din sl., rus. prigon; prigonar, adj. (care aparține perechii din mijloc).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prigoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3. sg. prigoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. prigoneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)